~Şopteşte-mi dorinţe, doreşte-ţi în şoapte…~

Co totii am trecut prin asta: primii paşi în viaţă; dar nu ştiu câţi îşi amintesc de acest lucru concret.
Eu unu nu îmi amintesc. Ţin însă minte când surorile mele erau mici şi le învăţam să meargă, cică…era amuzant.
Dar nu despre asta vroiam să vorbesc.
În scut timp o sa îmi dau examenul de licenţă şi practic o să trebuiască să îmi încep primii paşi ca “om mare” licenţiat, deci să intru in rîndul oamenilor care lucrează cu normă întreagă 5 zile din 7.
Bănuiesc deci, că nu va fii uşor, aşa cum nici celor mici nu le e, însă odată prinsă ideea de bază totul vine de la sine. Aş putea compara cu mersul pe bicicletă care “nu se uită niciodată” însă eu nu cunosc acest mers.
Ceea ce nu înţeleg este faptul că deşi am trecut prin 23 de ani de viaţă tot nu sunt sigur pe paşii care urmează să ii fac.