in cautarea personalitatii

vorbeam cu Moni si m-a intrebat cine-s eu..si nu am stiut ce sa ii raspund…chiar asha…cine is eu??

nu imi vine sa cred capana acum nu am reusit sa ma definesc…inca sunt in bataie vantului si cand mi se mai pun intrebari…raman cu gura cascata… nu se poate mai asha ceva…eu nu reusesc sa ma impac cu o astfel de idee…obisnuiam sa ma identific cu prietenii…sa zic ca apartin unui grup si ca sunt acea persoana din grup…ei bine, nu prea mai sunt inclus in nici un grup…si cand ma gandesc ca la inceputul anului vroiam sa refac relatiile…sa…se pare ca esuez lamentabil…incredibil…

Anunțuri

2 gânduri despre “in cautarea personalitatii

  1. Ion Minulescu – Nu sunt ce par a fi

    Nu sunt ce par a fi –
    Nu sunt
    Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
    Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
    Sau prea curând,
    Sau poate prea târziu…
    M-am resemnat, ca orice bun creştin,
    Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…

    Sunt cel din urmă strop de vin
    Din rustica ulcică de pământ
    Pe care l-au sorbit pe rând
    Cinci generaţii de olteni –
    Cei mai de seamă podgoreni,
    Dintre moşneni
    Şi orăşeni –
    Strămoşii mei, care-au murit cântând:
    „Oltule… râu blestemat…
    Ce vii aşa turburat”…
    Dar Oltul i-a plătit la fel
    Cum l-au cântat şi ei pe el…
    Şi cum – mi-e martor Dumnezeu –
    Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!…

    Pe mine, însă –
    Ce păcat
    Că vinul vechi, de Drăgăşani,
    M-a întinerit cu trei sute de ani,
    Când fetele din Slatina
    Cu ochii mari cât strachina,
    De câte ori le-am sărutat,
    M-au blestemat
    Să-mi pierd cu minţile
    Şi datina,
    Să nu mai fiu cel care sunt
    Cu-adevărat,
    Şi ca să fiu pe placul lor,
    Să le sărut doar la… culesul viilor,
    În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
    Pe care Oltul, când le prinde –
    Oricât ar fi de turbure –
    Se limpezeşte
    Şi se-ntinde
    Cu ele până-n Dunăre!…

    La fel şi eu, ca orice bun creştin,
    Pe malul Oltului, cândva,
    Mă voi întinde tot aşa,
    Când cel din urmă strop de vin
    Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
    Nu din paharul de argint, al altuia –
    Pahar străin!…
    Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
    Cel care-am fost –
    Un nou crucificat –
    În vecii vecilor… Amin!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s