Boc poc poc

Mama lui boc cel mic

Pe  o  stâncă  neagră,  într-un  vechi sătuc,

chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc, 

plânge  şi suspină o bătrână mică,

care are fiul cât un puştiulică.


Căci la guvernare fiul ei iubit

a plecat aseară şi n-a mai venit.

Celularul sună  noaptea  jumătate.

Nu-i semnal, şi totuşi:

– Oare cine-i, frate?

– Eu sunt,  bună  maică, fiul tău dorit,

n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit.


Sun  din  Capitală,  voi  fi  premier.

 M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpi­tan  e  dânsu’,  e ca la armată.

Mica mea oştire fuge sfărâma­tă.

Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.

L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.

–  Ce spui tu, străine?

Emil e departe,

cică de Băsescu nu se mai desparte.
Am  crezut că-i glumă, dar era să mor.

L-am văzut aseară la televizor.

Emil e  cuminte, nu e derbedeu.

De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu!

 

Lasă-mă cu Zeus,  fincă omul chel

se joacă cu tine cum do­reşte el.

Te-a numit pe tine după Stolojan.

Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan.

Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l  pe  moş:

după tine vine Leana lu’ Cocoş.

 

Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj,

apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s