aici, acolo, pretutindeni



credit poza

În 1995 fizicianul Hugh Everett a avansat fabuloasa explicaţie a lumii cuantice care a stat ulterior la baza best-seller-ului ,,Timeline” a lui Michael Crichton ,,Ipoteza universurilor paralele” a lui Everett se referă la o descoperire de tip puzzle din fizica cuantică: atâta timp cât o particulă nu este observată, măsurată, sau nu interacţionează nici într-un mod, se găseşte într-o stare curioasă care este o superpoziţie a tuturor stărilor posibile pe care le poate lua cuanta. Atunci când particula este observată, măsurată sau implicată într-o interacţiune, această stare de superpoziţie devine rezolvată: particula este atunci într-o singură stare, asemeni unui obiect ,,obişnuit”. Deoarece această stare de superpoziţie este descrisă de o funcţie de undă complexă, numită după numele lui Schrodinger, atunci când starea de superpoziţie este rezolvată se spune că funcţia de undă Schrodinger ,,colapsează”.
Problema aici este faptul că nu se poate spune care dintre posibilele stări va fi cea pe care o va lua particula. Alegerea particulei pare să fie indeterminată – complet independentă de condiţiile care au declanşat colapsarea funcţiei de undă. Ipoteza lui Everett afirmă că inderminaţia colapsării funcţiei de undă nu reflectă condiţiile reale din lume. Nu există nici o indeterminaţie implicată aici: fiecare stare ocupată de către particulă este deterministă în ea însăşi – pur şi simplu are loc în într-o lume de capul ei, propria sa lume!
Iată cum s-ar întâmpla colapsarea funcţiei de undă: atunci când cuanta este măsurată, există un număr de posibilităţi, fiecare dintre acestea este asociată cu un observator sau cu un dispozitiv de măsurare. Noi percepem doar una dintre aceste posibilităţi într-un proces de selecţie ce pare aleator. Dar, conform lui Everett, selecţia nu este la întâmplare, ea nu are loc prima dată: toate stările posibile ale cuantei sunt realizate de fiecare dată când aceasta este măsurată sau observată, doar că ele nu sunt realizate în aceeaşi lume. Multele stări posibile ale cuantei sunt realizate în tot atâtea universuri.
Să presupunem că atunci când este măsurată, o cuantă precum electronul are 50% probabilitate să o ia în sus şi 50% probabilitate să o ia în jos. Atunci nu avem doar un univers în care cuanta are o probabilitate 50/50 de a coborî sau urca ci 2 universuri paralele. Într-unul dintre acestea electronul o ia în sus şi în celălalt în jos. Avem de asemenea un observator sau un instrument de măsurare în fiecare dintre aceste universuri. Cele 2 rezultate există simultan în 2 universuri şi la fel şi observatorii sau instrumentele de măsură.
Desigur, că nu sunt doar 2 ci un mare număr de stări posibile pe care o particulă le poate ocupa atunci când stările de superpoziţie multiple se rezolvă într-o singură stare. În consecinţă, un mare număr de universuri trebuie să existe – posibil de ordinul a 10 la puterea a 100 – complete, cu observatori şi instrumente de măsurare. Deoarece nu suntem conştienţi de alte universuri decât de cel pe care-l observăm, aceste universuri trebuie să fie separate, izolate unul de altul.

***

Radiatia Hawking este raze X, produse in apropierea liniei de orizont al gaurilor negre, produse in „evaporarea/dezintegrarea” atomilor capturati !

Gaurile negre au fost depistate tocmai prin faptul ca emit multa radiatie X !

Si nu mai spune ca radiatia nu are informatie (orice particula ori camp energetic are informatie), iar informatia a fost transmisa si „de una singura ?!”, in cazul Teleportarii cuantice, adica nu se stie cum si ce o transmite super-luminic, caci tahionii nu au fost depistati, despre gravitoni nu stim mare lucru, axionii …, insa se speculeaza o stare de indeterminare cuantica, ca un univers super comprimat pre-big-bang, care fiind mai mic decat electronii, ar putea fi poarta instantanee spre orice coltisor si particula din Universul mare !!!

***

Radiatia Hawking este o radiatie termica, cu spectrul similar celui unui corp negru, deci sunt emise toate frecventele, nu doar raze X. Singura informatie care se poate extrage din radiatia unui corp negru este temperatura acestuia (doua corpuri negre cu aceeasi temperatura vor emite acelasi spectru, cu aceleasi intensitati, indiferent de alte proprietati care le-ar putea deosebi). Totusi, nimeni n-a observat radiatia Hawking, deci gaurile negre n-au fost descoperite datorita acesteia . In plus, radiatia Hawking nu vine „din gaura neagra”, ci isi are originea in apropierea event horizon-ului.

crdit text

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s